Gânduri în derivă...

Pe mare se-aşterne un val de ceaţă
Gânduri ce îmi tulbură viaţa
Ş-aştept lumina să se stingă
Şi luna de pe cer să se aprindă
Să-mi caut adăpost pe-o insulă pustie
Să-mi construiesc din crengi o colivie
S-aştept salvare când nu vine?
Sau să mă lupt cu valuri ce trec peste mine?
Sunt zeci de opţiuni,dar nici o rezolvare,
Las timpul să treacă,caut aprobare,
Stau în derivă singur pe mare.
Să-mi răspundă cineva!
De ce-am plecat oare?

Viata ca o carte...

Viaţa nu e o prefaţa
Viaţa e un prolog
Cu multe rânduri fără rost
Cu un cuprins,un început
Un mijloc şi-un sfârşit
C-o intrigă de neştiut
Şi un deznodământ foarte confuz
Viaţa e-un epilog fără sfârşit
Dai pagina şi scrie-ţi viaţă
Nu fă abuz, fii mândru de ce ai săvârşit.
Lasă stiloul jos,puncte puncte....
Sfârşit.

Poate...

Poate ca daca vrem sa...
Nu cred ca poti dar...
De ce zambesti cand stii ca...?
Poate-ai uitat ca vom...
Oriunde tu ai fi eu voi...
Si daca-ar fi sa...
M-ai putea privi?

Poti sa-mi spui ca nu...
Dar tu esti...
Si noi vom fi....
Cand tu...
Eu am sa....
Dar poate noi vom...
E greu sa-mi spui cui...
Daca ma pierd ma vei....
Daca te pierd oare voi...
Vei fi..?Voi fi..?Vom fi..?
Pierduti in timp

Unde poti fi cand eu...
Zile trec si tu...
Amintirile se sparg doar daca...
Cand oare poti sa stii...
Vantul bate dinspre...
Flacara se stinge inspre...
Sufletul imi moare catre...
Sa zburam spre astre.
Poate...

Sacrificiu

Nimeni nu înţelege că tot ce faci,faci pentru ei,
Te pierzi,te sacrifici,ţi-e milă,îţi frângi sufletul,
Cauţi pentru ei motive de a zâmbi,
Iartă vorbele aruncate-n vânt,
Deschide ochii,trezeşte-mă,
Suntem lacrimă de obrazul tău,
Un val strivit de stânci,
O pală de vânt printre copaci,
Suntem rouă dimineţii când soarele pe cer e sus,
Cine eşti?Ce vom fi?Cât vom fi?
Ridica privirea din pamant,
Priveşte,aleargă,simte
Păşeşti cu pashi mărunţi în noapte pe mormânt.
Unde sunt?...

Confessions...

Nu putem schimba ceea ce suntem.Ne poziţionăm ierarhic undeva sub nivelul lor de pregătire, iar această lume nu ne poate oferi absolut nimic, de aceea se spune "Norocul ţi-l faci cu mână ta".
Putem oare supravieţui unor împrejurimi în care toţi au invidia la un nivel ridicat în sânge,suntem capabili să ştim să luptăm mai departe, putem să avem forţă de a trece peste orice obstacol stă în mâinile noastre.
Cum ar fi dacă cu toţii am putea să ne mutăm de la părinţi, să ne putem realiza visul fără vreun impediment care să stea în calea dorinţelor noastre? Cum ar fi dacă am putea să creştem mari dar şisă ne păstrăm copilăria?Cum ar fi dacă ne-am putea întoarce în timp să îndreptăm ceea ce am greşit?Sunt multe întrebări,puţine răspunsuri.Alergăm într-un cerc vicios în care dacă te uiţi în sus ai să căzi jos.
Putem s-o facem. Nu mai privi lumea de sus, priveşte-o de jos.